Apel pentru un pământ sănătos
În conformitate cu prevederile OG 81/1998, modificată şi completată de Legea107/1999, statul finanţează ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, pădurile astfel create rămânând în proprietatea actualilor deţinători care au obligaţia de a le gospodări în continuare cu respectarea regimului silvic. Mai mult decât atât, proprietarii de terenuri – persoane fizice care acceptă împădurirea terenurilor pe cheltuiala statului, sunt scutiţi de impozit pe terenurile respective pentru o perioadă de 25 de ani.
În Suceava, judeţ ce depăşeşte cu mult media naţională a procentului din teritoriu ocupat cu păduri, poate părea hilară ideea de a mai împăduri alte suprafeţe. Adeseori, imaşurile comunale sunt, din diferite motive, insuficiente pentru nevoile comunităţii, iar grija exploatării pădurilor obţinute prin cele trei legi ale retrocedării ocupă prea mult timp, astfel încât gândul de a mai crea noi păduri nelinişteşte arareori mintea proprietarilor sau a organelor de conducere locale. Cu toate acestea, există în judeţ locuri în care pământul plânge.
La Bălăceana, nu îşi mai aminteşte nimeni când au pornit la vale dealurile de la Preluca, dar astăzi, se repede dinspre pădurea obştenilor către sat, o ravenă fioroasă ce depăşeşte în unele locuri patru staturi de om. Pe stânga şi pe dreapta, prăpastia a făcut pui, rupând din trupul imaşului comunal peste 40 de hectare. La momentul actual, pierderea unei suprafeţe apreciabile de imaş, pare a fi o pagubă suportabilă, comunitatea ducându-şi în continuare oile printre gârlele abrupte, dar în viitor, ravena ajunsă până la limita cadastrală a intravilanului, urmându-şi inevitabil distructiva evoluţie, va putea provoca adevărate tragedii. De pe Prelucă, peste sat, se vede Dealul Brăştii. Abrupt, îşi coboară pantele repezi pe care se văd urmele unor vechi terasări, până în streşina caselor. Eroziunea apei şi-a spus şi aici cuvântul. Lipsit de vegetaţie, dealul şi-a lăsat spălat de ploi stratul de sol fertil, astfel că astăzi, galben şi fără viaţă, tronează deasupra satului ca o imensă mămăligă sau poate, ca un simbolic monument al nepăsării. Cândva, obosit de atâta aşteptare, probabil şi Dealul Brăştii o va porni la vale, către sat. Din fericire, comisia de identificare a terenurilor degradate numită prin Ordinul 368 din 2006 a Prefecturii Judeţului Suceava, a găsit în comuna Bălăceana oameni care au înţeles că pământul este cea mai certă moştenire pe care o lăsăm copiilor noştri, iar pentru ca această moştenire să fie valoroasă, pământurile trebuie îngrijite. Primarul Nichita Babor a mai împădurit prin eforturi proprii 11 hectare de terenuri degradate în comuna Bălăceana, iar propunerea de a primi finanţare pentru împădurirea Prelucii şi a Brăştii a fost mai mult decât binevenită. Ameliorarea acestor terenuri presupune costuri mari pentru bugetul de stat şi eforturi pe măsură din partea comunităţii locale, dar cu fiecare primăvară care trece fără a planta aceste dealuri, cresc atât costurile, cât şi probabilitatea producerii unei catastrofe.
La Muşeniţa, dacă nu ai cunoştinţe solide de geografie, ai putea să juri că te afli la o distanţă uriaşă de judeţul Suceava. Şesurile întinse, dealurile goale, pâlcurile izolate de arini şi lipsa frustrantă a pădurii, nu amintesc cu nimic de Ţara de Fagi. Pădurea de altădată a sătenilor se află dincolo, în ţinutul ocupat, iar speranţele de a obţine înapoi bunul pierdut, se topesc odată cu schimbarea generaţiilor. Satele comunei Muşeniţa impresionează prin uliţele pustii. Izolarea, drumurile proaste, au determinat oamenii în putere să caute, ca şi alţii, din alte părţi, câştiguri mai bune peste hotare, astfel că localitatea începe să resimtă riscul depopulării. Doar turlele înalte ale bisericilor (cea de stil vechi se remarcă de la distanţă şi merită să o vizitaţi) mai păstrează credinţa oamenilor într-o vreme mai bună. Şi aici s-au găsit edili locali care au primit cu bucurie propunerea de a da naştere unor noi păduri, această cale fiind poate mai sigură decât aceea de a aştepta zadarnic retrocedarea celei ocupate. Primarul Filip Niculaev a pus la dispoziţia comisiei, terenurile părăginite de pe Horecicani, precum şi zonele cu exces de umiditate din coada iazului, pentru ca prin finanţarea prevăzută de lege şi cu ajutorul lui Dumnezeu, comuna Muşeniţa să devină în următorii ani proprietara a peste 20 de hectare de pădure. Poate în acest fel, valoarea terenurilor învecinate viitoarelor păduri va creşte şi oamenii satului se vor întoarce acasă, pentru a-şi construi vile, afaceri, salvând astfel comuna de la regres şi dispariţie.
Oameni dornici de a face păduri s-au găsit şi la Ilişeşti, şi la Ciprian Porumbescu, activitatea comisiilor fiind abia la început.
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava (ITRSV), direct implicat în acţiunea de identificare a terenurilor degradate şi constituirea acestora în perimetre de ameliorare, solicită organelor de conducere locale şi tuturor cetăţenilor să sesizeze existenţa unor astfel de terenuri, pentru a se putea lua măsurile prevăzute de lege în vederea ameliorării prin împădurire.
Este nevoie de un efort de conştiinţă comun pentru a salva, cât mai este timp, pământul bolnav.
În conformitate cu prevederile OG 81/1998, modificată şi completată de Legea107/1999, statul finanţează ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, pădurile astfel create rămânând în proprietatea actualilor deţinători care au obligaţia de a le gospodări în continuare cu respectarea regimului silvic. Mai mult decât atât, proprietarii de terenuri – persoane fizice care acceptă împădurirea terenurilor pe cheltuiala statului, sunt scutiţi de impozit pe terenurile respective pentru o perioadă de 25 de ani.
În Suceava, judeţ ce depăşeşte cu mult media naţională a procentului din teritoriu ocupat cu păduri, poate părea hilară ideea de a mai împăduri alte suprafeţe. Adeseori, imaşurile comunale sunt, din diferite motive, insuficiente pentru nevoile comunităţii, iar grija exploatării pădurilor obţinute prin cele trei legi ale retrocedării ocupă prea mult timp, astfel încât gândul de a mai crea noi păduri nelinişteşte arareori mintea proprietarilor sau a organelor de conducere locale. Cu toate acestea, există în judeţ locuri în care pământul plânge.
La Bălăceana, nu îşi mai aminteşte nimeni când au pornit la vale dealurile de la Preluca, dar astăzi, se repede dinspre pădurea obştenilor către sat, o ravenă fioroasă ce depăşeşte în unele locuri patru staturi de om. Pe stânga şi pe dreapta, prăpastia a făcut pui, rupând din trupul imaşului comunal peste 40 de hectare. La momentul actual, pierderea unei suprafeţe apreciabile de imaş, pare a fi o pagubă suportabilă, comunitatea ducându-şi în continuare oile printre gârlele abrupte, dar în viitor, ravena ajunsă până la limita cadastrală a intravilanului, urmându-şi inevitabil distructiva evoluţie, va putea provoca adevărate tragedii. De pe Prelucă, peste sat, se vede Dealul Brăştii. Abrupt, îşi coboară pantele repezi pe care se văd urmele unor vechi terasări, până în streşina caselor. Eroziunea apei şi-a spus şi aici cuvântul. Lipsit de vegetaţie, dealul şi-a lăsat spălat de ploi stratul de sol fertil, astfel că astăzi, galben şi fără viaţă, tronează deasupra satului ca o imensă mămăligă sau poate, ca un simbolic monument al nepăsării. Cândva, obosit de atâta aşteptare, probabil şi Dealul Brăştii o va porni la vale, către sat. Din fericire, comisia de identificare a terenurilor degradate numită prin Ordinul 368 din 2006 a Prefecturii Judeţului Suceava, a găsit în comuna Bălăceana oameni care au înţeles că pământul este cea mai certă moştenire pe care o lăsăm copiilor noştri, iar pentru ca această moştenire să fie valoroasă, pământurile trebuie îngrijite. Primarul Nichita Babor a mai împădurit prin eforturi proprii 11 hectare de terenuri degradate în comuna Bălăceana, iar propunerea de a primi finanţare pentru împădurirea Prelucii şi a Brăştii a fost mai mult decât binevenită. Ameliorarea acestor terenuri presupune costuri mari pentru bugetul de stat şi eforturi pe măsură din partea comunităţii locale, dar cu fiecare primăvară care trece fără a planta aceste dealuri, cresc atât costurile, cât şi probabilitatea producerii unei catastrofe.
La Muşeniţa, dacă nu ai cunoştinţe solide de geografie, ai putea să juri că te afli la o distanţă uriaşă de judeţul Suceava. Şesurile întinse, dealurile goale, pâlcurile izolate de arini şi lipsa frustrantă a pădurii, nu amintesc cu nimic de Ţara de Fagi. Pădurea de altădată a sătenilor se află dincolo, în ţinutul ocupat, iar speranţele de a obţine înapoi bunul pierdut, se topesc odată cu schimbarea generaţiilor. Satele comunei Muşeniţa impresionează prin uliţele pustii. Izolarea, drumurile proaste, au determinat oamenii în putere să caute, ca şi alţii, din alte părţi, câştiguri mai bune peste hotare, astfel că localitatea începe să resimtă riscul depopulării. Doar turlele înalte ale bisericilor (cea de stil vechi se remarcă de la distanţă şi merită să o vizitaţi) mai păstrează credinţa oamenilor într-o vreme mai bună. Şi aici s-au găsit edili locali care au primit cu bucurie propunerea de a da naştere unor noi păduri, această cale fiind poate mai sigură decât aceea de a aştepta zadarnic retrocedarea celei ocupate. Primarul Filip Niculaev a pus la dispoziţia comisiei, terenurile părăginite de pe Horecicani, precum şi zonele cu exces de umiditate din coada iazului, pentru ca prin finanţarea prevăzută de lege şi cu ajutorul lui Dumnezeu, comuna Muşeniţa să devină în următorii ani proprietara a peste 20 de hectare de pădure. Poate în acest fel, valoarea terenurilor învecinate viitoarelor păduri va creşte şi oamenii satului se vor întoarce acasă, pentru a-şi construi vile, afaceri, salvând astfel comuna de la regres şi dispariţie.
Oameni dornici de a face păduri s-au găsit şi la Ilişeşti, şi la Ciprian Porumbescu, activitatea comisiilor fiind abia la început.
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava (ITRSV), direct implicat în acţiunea de identificare a terenurilor degradate şi constituirea acestora în perimetre de ameliorare, solicită organelor de conducere locale şi tuturor cetăţenilor să sesizeze existenţa unor astfel de terenuri, pentru a se putea lua măsurile prevăzute de lege în vederea ameliorării prin împădurire.
Este nevoie de un efort de conştiinţă comun pentru a salva, cât mai este timp, pământul bolnav.
Un comentariu:
Am vrut să-ţi las un comm pe celălalt blog, dar acolo ai ales altă opţiune. Iată-l:
E foarte interesant ce faci. Blogul îţi oferă mai multe posibilităţi de posta imaginile: centrat, stînga, dreapta, potrivit sau nu în pagină. Merită să le exploatezi. Poţi folosi şi opţiunea element de pagină - imagine.
Şi poţi să faci şi imagini pentru titlul blogurilor care pot fi postate ca fundal pentru un text.
Trimiteți un comentariu