poezii

talentul

În capul lui încăpător şi prost,
Ciupit de bube, fără ochi şi buze
A-ngrămădit din cărţi idei obtuze
Şi vorbe învăţate pe de rost.


Nefericit violator de muze,
Avar plugar într-un deşert anost
Încearcă să-mi ofere contra cost
Cuvinte ofilite, moarte frunze.


În biblioteci n-am stat nicicând de strajă
Şi-n zori cu viaţa fac amor pe plajă
Iar damigeana mi-e piedestal…


El va muri, ne-nţelegând vreodată
Cum că talentul nu-i un fel de plată
Ci de la zei ALEŞII-l au în dar…


rondelul studentului postdecembrist



Exuberant şi mirosind a bere
A năvălit Goguţă-n institut
Căci astăzi ţaraţ studenţime cere
Şi de nevoia ţării l-a durut.


La cine s-o fi dus şi ce-a făcut
Rămâne-vor de-a pururea mistere
De-a năvălit Goguţă-n institut
Exuberant şi mirosind a bere.


“Bine că hopul mare a trecut,
De-acuma totul de la sine mere!”,
Şi-au zis babacii, geanta i-au umplut
Şi l-au trimis s-adune-n cap avere…


Exuberant şi mirosind a bere…







enciclopedofobie



Eu nu-mi încarc memoria cu fleacuri,
Cât costă pâinea, cine-i preşedinte,
De s-au găsit sau nu holerei leacuri,
Când i-a ieşit lui Guţă primul dinte.

În pagini scrise zac trecute veacuri,
Nescrise câte or mai fi,părinte?
Cât costă pîinea, cine-i preşedinte?
...Eu nu-mi încarc memoria cu fleacuri.

Prea ţăcăne în jurul meu abacuri,
Prea plin e dicţionarul de cuvinte,
Gunoi în aer, pe uscat,în lacuri,
Cît e de lungă coada la morminte?


...Eu nu-mi încarc memoria cu fleacuri.




tu plânsul meu...

motto:’Tu nu-nţelegi,Zoile,râsul meu’
Topârceanu



Tu plânsul meu nu poţi să-l înţelegi,
Iubirea mi-o botezi “moment de criză”,
Mă vrei legat de lucruri şi de legi
Şi-mi iei din sânge pentru analiză.

Deşi-amândoi jucăm pe-aceeaşi miză,
Eu aripi largi am şi picioare blegi
Când tu picioru-l ţii înfipt ca-n priză
În globul plin de bube şi de negi.

Tu printre cărţi, îngrămădit în hrube
Vrei să descrii lumina mea cu umbre;

Zvâcnita mea pornire spre strigare
Mi-o denumeşti “instinct de conservare”

Şi în zadar cu ochiul tău bubos
În lăcrimarea-mi cauţi ce-i frumos.



revelion în mahala



An nou, tradiţii, texte, pupături,
Şampanie ţâşnind în sus erectă
Şi numai tu, ca ultima insectă
Acuma ţi-ai găsit să mă înjuri.

Ca orice lady care se respectă
Şi se-adaptează-oricărei conjucturi
Puteai şi tu, de formă, să mă uri
Chiar cu o urătură mai abjectă.

Eu te ginisem de un timp suspectă
Dar nu te-am pus pe cruce să îmi juri
Că n-o făceai şi te-aranjam defectă,
Dar tu de mult, cu drăgălaşi-ţi nuri


Şampanie ţâşneai în sus,erectă.





sonetul schizofrenului



Nebunilor frumoşi, fugiţi ’nainte
De-a termina cu versu-mi şchiop catrenul,
Săriţi în lături, vine schizofrenul
Călcând cu tăvălugul pe cuvinte.

Pe nori şi pe copaci îşi varsă zelul,
Cuvintele sub talpă-i cad strivite,
Iar vorbelor, de globul mort lipite
Le linge zeama, le zdrobeşte felul.



Dar să veniţi,nebunilor,’napoi
Să zgâriaţi cu degetele moi
De pe cuvinte galbenele cruste,

Să aruncaţi din minţile debile
Sămânţa frumuseţilor fertile
Ca să renască vorbele,robuste.





în alte vremuri dacă



În alte vremuri dacă am fi fost
Eu,împărat roman iar tu zurlie
Fiică-a unui rege dac ce mie
S-ar fi opus să-mi fac în lume rost,

Te-aş fi luat trofeu în bătălie,
Te-aş fi-nvăţat pe toată,pe de rost,
Eu ,împărat roman iar tu zurlie
În alte vremuri dacă am fi fost.


Tătâne-tău ar ţine-o lună post,
Comori să i te dau mi-ar da o mie,
Dar eu aş refuza,căci n-aş fi prost
Să nu prefer comorile din ie...


În alte vremuri dacă am fi fost.





antimemorie




Eu nu regret că nu-s ce-am vrut să fiu.
Ţucând alene sticla cu rachiu
Visez mereu frumos la altceva.
Dacă aş fi ce vreau,la ce-aş visa?

Eu nu cunosc tot ce aş vrea să ştiu
De-aceea nu citesc şi nici nu scriu
Şi-mi pare just că procedez aşa.
Dacă-aş şti tot,ce-aş mai putea afla?


Memoriei îi dau un şut în fund
Şi gol precum Adam o să m-afund
În puf edenic,moale şi cuminte.

Ceea ce nu-i nu poate face rău,
Nu poate încălca Cuvântul Tău,
Eu nu exist,primeşte-mă,Părinte




tu scoţi o vorbă



Tu scoţi o vorbă,preafrumoasă zână
Dar eu cu-atât te reconstitui toată,
De la piciorul mic şi suplu până
La fruntea ta de gânduri nepătată.

Eşti o statuie îndelung sculptată
De un artist cu arta pură-n mână,
Dar eu cu-atât te reconstitui toată,
Când scoţi o vorbă,preafrumoasă zână.

Căci multă marmoră din căpăţână
Ţi-a scos cu sila nemiloasa daltă.
Şi asta se ghiceşte deîndată
Ce tolănită pe divan,pe-o rână



Tu scoţi o vorbă,preafrumoasă zână.





de ziua ta




De ziua ta ţi-aş scrie un poem
Timid dar şi şăgalnic deopotrivă,
O chestie din aia senzitivă
Ţâşnită dintr-un suflet de boem.

Şi-aş aşeza alăturea,captivă,
O floare-albastră,roşie sau crem,
Să te conving pe cale olfactivă
Când înapoi la mine-o să te chem.


Dom’ doctor zice că mă vindec lent
Şi dacă o să iau pastila-ntreagă
De joia care vine mă dezleagă.
Dar nu mă scoate de la tratament
Căci încă sunt bolnav,şi asta ştiu,
Dacă şi azi poeme roz îţi scriu.